A.T. ONIX: ANDREI MATEI, 19 ani, este elev in clasa a XII-a in cadrul Colegiului National „Al. Vlahuta” Ramnicu Sarat, un impatimit al rolelor si al mersului pe bicicleta! In ultimii doi ani a avut ocazia de a fi parte din mai multe proiecte reusit intr-un timp relativ scurt sa participe la schimburi de tineri derulate in Lituania si Turcia precum si la 3 proiecte finantate de C.E. prin Programul TiA derulate in Ramnicu Sarat.

Ca staff Member in „proiectul Youth Trotter – Jurnal pe bicicleta” Andrei ne impartaseste prin filele sale de jurnal urmatoarele…

________________________________________________________________________

„Prima pagina, prima pedala, in drum spre Ghergheasa”

„Ma trezesc cu greu intr-o dimineata de vara. Ma duc la geam si vad nori, imediat imi amitesc si de ce m-am trezit, doar este vacanta… cine vine devreme acasa… Avem iesire cu bicicletele. Dupa ce m-am pregatit de plecare, ies afara sa vad ce face bicicleta… avea rotile putin desumflate. Am luat pompa si intr-un moment am rezolvat problema. Ies la poarta si ma intalnesc cu vecinul meu Horatiu care si el era in proiect cu mine. Ne-am imbarcat pe biciclete si am pornit spre punctul de intalnire. Aproape ca ajunsesem primii si mai era un sfert de ora pana la timpul adunarii, norocul nostru ca au venit toti la timp, desi ma asteptam sa intarzie cineva.

Toate bune si frumoase, ne-am organizat si am plecat. Pe drum ne oprim, luam o pompa pentru orice eventualitate si plecam. Eu unul nu stiam drumul asa ca am urmat grupul, am mers pana la iesire din oras pentru ca mai apoi sa realizez cam pe unde ducea drumul. Era dimineata, briza, caldura ne incalzea usor, totul era perfect. Personal nu mai mersesem de cativa ani buni pe bicicleta, vreo 4 ani asa ca imi pierdusem din antrenament, dar spre surprinderea mea mi-am amintit repede. Am reusit sa tin pasul cu restul, ba chiar sa fiu printre primii, cel putin in primii 20 de km. La jumatatea drumului ne-am oprit sa mancam. Am avut destula mancare, eram satul asa ca m-am intins.

Aaaa, mare greseala! Ma apucase moleseala dupa atata stat si mai aveam inca pe atat de pedalat. Pana la urma m-am inviorat pauza s-a terminat si am luat-o-nspre casa, norocul nostru ca nu a fost foarte cald in aceea zi, dar tot am baut vreo 2 litri de apa.

Am ajuns acasa obosit si m am-trezit a 2-a zi cu febra, insa macar m-am simtiti foarte bine!”

Pagina 2: „O aventura pe role spre Plesesti”

„Dimineata de vara, frumoasa vara, calda vara! Dar asta dimineata m-am trezit mai odihnit decat data trecuta cand am iesit cu bicicletele. De data asta am vrut sa vad daca pot tine pasul cu colegii mei fiind pe role deoarece ma pricep mult mai bine pe role. M-am intalnit cu vecinul meu si am mers spre locul de intalnire! Acum stiam pe unde o sa mergem.

Era drumul meu preferat! Intram si in padure ceea ce era perfect! Iubesc padurea! Am plecat, am reusit sa ma mentin pe la mijlocul sirului lejer pe role. De data asta totusi depuneam mai mult efort, am baut multa apa, am reusit sa ma mentin pana cand am ajuns la parti in care erau dealuri in astfel de momente ma agatam cu mana de portbagajul colegilor mei ca sa ma traga. Unii dintre ei m-au ajutat cu placere, altii de-abia reuseau sa mearga singuri…

Am ajuns in padure, ne-am strans intr-un loc minunat intre copaci si am mancat. Totul a fost super bine acolo, caldura nu mai era asa puternica, mai mult de atat, era si putin racoare. La ce soare am avut in acea zi, umbra a fost ca un dar in acest loc. Am mancat, am spus glume, ne-am odihnit. La intoarcere majoritatea drumului a fost la vale asa ca nu a mai trebuit sa stau agatat. Am ajuns cu totii mult mai repede in oras decat pana acolo, urcand. Am ajuns acasa si am ramas cu o amintire frumoasa… de atunci nu mi-a mai parut rau ca m-am trezit dimineata ca sa merg, iar a doua zi… nu am mai avut febra.”

Fila 3: „Un traseu de forta catre Buda”

„De data asta am fost pregatit, m-am culcat de la ora 10. Dimineata cand m-am terzit eram in forta; am mancat, am ie sit afara ,bicicleta ma astepta pregatita de seara pentru ca astazi imi pusesem in gand sa fie o zi superba. Mi-am repetat asta de cateva ori in cap si ma intalnesc cu vecinul meu. Plecam impreuna, facand mici intreceri pana ajundem la destinatie. Acolo toata lumea era fericita… era o atmosfera tare placuta. De data asta ma interesasem si pe unde este traseul chiar daca nu stiam cu cateva zile ianinte. Si am plecat! Mi-am permis sa stau in fruteau grupului… eram odihnit, stiam si pe unde o sa mergem… totul a decurs perfect. Am mancat cateva mere pe drum, am luat dintr-un copac pe care il gasisem pe mergina drumului langa o fantana cu apa rece si buna. Am reusit sa ma mentit in fata si am stat printre fruntasi incat am crezut ca stiu unde ne oprim! Spre surpriderea mea si a unui coleg cu care eram mai in fata satul se terminase si nu gasisem locul iar noi tot mergem si mergem…

Pana ne am gandit sa ii asteptam pe ceilalti si ceilalti nu mai veneau si noi asteptam si asteptam…

Dupa aceasta, am zis sa ii sunam si am sunat pana cineva a raspuns ca sa aflam ca noi am mers cu mult in fata… ne-am intors vreo 4 km, i-am gasit pe ceilalti ne am pus sa mancam si noi. Eram super obosit, m-am intins cu capul in sus pe iarba si admirat cerul cateva minute. La terminarea mesei am urcat odihnit pe bicicleta si am plecat usor la vale printre case. La intoarcere am stat si cu cei din urma, nu ca obosisem dar vroiam sa stau sa socializez, sa las acea gandire masculina, de competitie si sa stau cu ceilalti sa ma bucur de niste clipe placute!.”

Pagina 4: „Revenind la ses, in ultimul traseu catre Lanurile”

„Imi suna soneria telefonului, de parca era un claxon de bicicleta. Sar din pat, ma aranjez pentru aceasta iesire fiint incurajat de experienta din iesireile trecute. Am intarziat putin nestiind ca la locul de intalnire ni se lua interviu. Am fost foarte fericit sa realizez ca munca noastra este apreciata si ca cineva chiar vrea sa ne asculte. Am plecat fericit la drum mai ales ca de data asta stiam perfect destinatia deoarece am bunicii in acel sat. Era foarte cald. Ma simteam ca intr-o cascada, pacat ca era sarata. Am baut foarte multa apa. Noroc cu fantanile de la marginea drumului care aveau apa rece. Totusi caldura nu m-a impiedicat sa ma simt bine. Am vazut o turma de oi pe drum, m-am temut de caini dar spre fericirea mea erau departe.

Am asteptat cu nerabdare masa deoarece eram foarte infometat. Mi-am devorat portia dupa care am observat ca un coleg facuse pana, asa ca l-am ajutat sa isi repare roata. Noroc ca aveam tot ce trebuia la noi. Dupa aceasta am trecut sa imi salut si bunica dar nu am stat decat 2 minute deoarece nu am vrut sa ii fac pe ceilalti sa ma astepte. M-am intors repede la ei si am plecat spre oras. La intoarcere am spus bancuri, am jucat cateva jocuri de cuvinte, a fost distractiv. Am ajuns acasa si m am pus in pat sa dorm putin, simtindu-ma extenuat dupa drum, ca sa nu mai vorbim de febra de a doua zi.”

Scris de: Andrei MATEI