Ramnicu Sarat – Ramnicelu– Salcioara – Ghergheasa, 23 km, un traseu nebun, mai ales ca era primul pe care il parcurgeam impreuna. 12 Baieti si fete si un drum de mai bine de 50 de km, pe care, ce sa mai zicem, ca l-am si prelungit, mergand pe drumul de intoarcere pana la Boldu, pentru mai bine de 7 km. Inspiratia noastra a fost sa pornim de dimineata la drum, dupa ce, in prealabil, am inspectat minutios toate bicicletele.

Menirea noastra insa nu s-a rezumat doar la a merge cu bicicleta ci, mai mult decat atat, am avut ocazia de a ajunge, unii dintre noi pentru prima data, in locuri pline de istorie, pe care cu atentie le-am descoperit impreuna. Am invatat din aceasta experienta o multime de lucruri insa consider ca cele mai importante sunt legate de modul in care ne-am comportat si am actionat in noul grup pe care l-am alcatuit.

Am fost totodata foarte bucuros sa vad ca in actiunea noastra ni s-au alaturat si alti tineri, prieteni de-ai nostri ori tineri care au luat contact de pe facebook ori paginile personale de initiativa noastra promovata prin proiect.

Astfel, prima actiune efectiva Youth Trotter a luat sfarsit insa la finalul acestei zile nu pot decat sa impartasesc bucuria de a fi ales sa depasesc momentul startului in implicare si sa iau parte in prezent la ceva ce ma reprezinta, mersul pe bicicleta, mai mult decat atat, fiind una din pasiunile mele cele mai mari.”

Fila 2 – „In drum spre varfuri” (Plesesti)
“In cel de al doliea traseu, cel spre Plesesti, grupul nostru deja a inceput sa se inchenge. Daca prima oara am crezut ca s-a adunat un numar oarecum mare de persoane, de data aceasta am fost profund surprinsi sa vedem ca au aparut multi alti amatori ai sportului pe doua roti. De asemenea unii dintre noi au preferat sa mearga role, lucru care in opinia mea pare imposibil. Am parcurs aproximativ 30 de kilometri. Drumul nu a fost tocmai cel mai usor deoarece a fost mult de urcat, dar am avut placerea de a cobori in viteza.

Imi aduc aminte ca am fost insostiti de Traian. El si Silvia au generat unul dintre cele mai haioase momente. In momentul in care a obosit, Silvia a fost efectiv tractata cu un prelungitor legat de portbagajul masinii.

Trecand peste aceste lucruri, in cea de-a doua experienta in care am fost cu adevarat implicat in voluntariat, am inceput sa deschid ochii, sa imi dau seama ce inseamna sa fii voluntar si sa fii membru activ al unei comunitati. Am gasit placerea de a socializa cu oricine, deoarece, fiecare om are anumite calitati pe care ni le putem atribui. Am invatat ce inseamna rabdarea. Un amic m-a sunat si mi-a spus ca ar dori sa vina si el impreuna cu noi. Cu toate ca grupul s-a indepartat foarte mult, l-am asteptat si in cele din urma dupa ce am fortat putin ritmul i-am ajuns pe ceilalalti.”

Fila 3 – „O dimineata plina de patanii – Nerenuntarea” (Buda) 

“Pentru mine cel de al treilea traseu, cel spre Buda, a fost unul plin de elemente neprevazute. M-am trezit de dimineata, ca de obicei mi-am verificat bicicleta, sa am sapca si ceva apa la mine si am plecat. La nici 50 de metri de casa am reusit performanta sa fac un “accident”. Din spatele unei masini s-a repezit un caine la o alta masin, sa o alerge. Impactul a fost inevitabil. Cand l-am observat era deja prea tarziu, ma aflam in cadere libera. Cainele a fugit intr-o curte iar eu am ramas cu 3 rani sangerande: in cot, pe sold si pe genunchi. M-am intors acasa, pe langa bicicleta, deoarece nu mai eram in stare sa pedalez, plus ca aceasta nu a facut fata impactului si a suferit pagube destul de serioase.

Am anuntat grupul ca nu mai pot merge, dar raspunsul pe care l-am primit a fost unul cu totul special, care mi-a aratat ce inseamna sa fii membru al unui grup in care deja s-au format prietenii destul de stranse. Nu mi s-a zis “OK“ sau “lasa, vor mai fi si alte ocazii”, ci “Nu-i problema, gasim solutii”. In acea zi am mers in masina, am insotit grupul. M-am simtit oarecum rau deoarece nu am fost alaturi in totalitate fata de cei care chiar au pedalat pana pe dealurile Budei, dar, in acelasi timp m-am bucurat deoarece am scapat fara sa fiu prins de ploaie.

Tinand cont de faptul ca iubesc ciclismul, nu m-am putut abtine is am imprumutat o bicicleta. Imediat au inceput sa apara “semne rele“, cum ar fi dureri de genunchi sau altele asemanatoare, dar am continuat. Dupa nici 20 de minute de pedalat eu si cu Andrei ne-am ratacit, am mers aproximativ cu trei kilometri mai departe fata de locul in care ar fi trebuit sa ne oprim si sa mancam. Dar totul e bine cand se termina cu bine… i-am gasit pe ceilalti si in sfarsit am reusit si noi sa ne relaxam.

Drumul spre casa a fost unul placut, in care Cosmin si Florin s-au intercut (lucru care s-a intamplat defapt in intreg proiectul), deoarece mare parte din traseu s-a coborat. Inevitabil ne-a prins ploaia, dar, dupa cum spuneam eu nu am avut probleme, am fost protejat in masina”

4. O zi de mers prin…Lanuri! 😀 (Lanurile)

“In drumul nostru spre localitatea Lanurile am invatat ce inseamna spiritul de initiativa si capacitatea de a ne adapta in situatii neprevazute. Traseul a fost modificat astfel incat sa fie tip tur, nu dus-intors. Am fost nevoiti sa intrebam localnicii daca avem aceasta posibilitate si care este cea mai buna cale de acces catre Ghergheasa. Ne-am orientat destul de usor, am mers pe un drum de piatra care nu a fost tocmai usor de strabatut. Am avut si evenimente mai putin placute. Unul din noi a facut pana dar imediat ne-am mobilizat si am ingramadit bicicleta acestuia in protbagaj. In timpul gustarii ne-am apucat sa spunem glume, povesti, pot afirma ca m-am simtit ca intr-o mare familie, in care nu exista stereotipuri sau prejudecati. Tot traseul s-a desfasurat cu o viteza ametitoare.

Datorita faptului ca tot timpul am vorbit, am ras, efectiv ne-am simtit bine, nu ne-am dat seama cum au zburat orele si incet incet ne-am apropiat de casele noastre…”

PERJU Lucian