AT ONIX: Unul din cei mai vechi voluntari „in bransa”, TATU HORATIU, 17 ani, elev al Colegiului National „Al. Vlahuta” reprezinta imaginea tanarului ce stie si reuseste sa faca orice isi propune, nascut pentru unele, cu talent insa la toate 😀

Horatiu ne impartaseste in continuare din experienta sa pe parcursul celor 4 trasee, din bucuria si trairile sale, fila cu fila…

_____________________________________________________________________

Fila 1: “Finalul asteptarii – sariti pe sa!” 😀

“Inainte de prima aventura lunga pe biciclete am avut parte de o avanpremiera la care ne-am adunat pentru a ne impartii echipamentul personalizat si de a ne aranja traseul pentru ziua cea mare. Totusi nu ne-am putut abtine sa nu dam o tura de incalzire pentru a ne testa capacitatile fizice, asa ca impreuna am parcurs un traseu pana la iesirea din oras.

Ziua cea mare a sosit, asa ca la ora 9:00 cu totii eram plini de energie si gata de drum. Ne-am aprovizionat cu apa si am plecat plini de entuziasm. Pe traseu am intalnit neasteptat de multi oameni care, putin derutati de marea cea verde pe biciclete ce trecea pe langa ei, au fost foarte deschisi si au apreciat initiativa noastra, unii fiind foarte primitori vrand sa ne ofere apa sau fructe din gospodariile lor, acest fapt facandu-ne doar sa ne bucuram pentru ca eram apreciati ceea ce ne-a sporit dorinta de a merge mai departe. In timp caldura a inceput sa-si faca simtita prezenta, dar numai bine caci noi ajunseseram deja la destinatie, in satul Ghergheasa. Acest lucru ne-a indemnat sa facem un popas pentru a lua pranzul si pentru a ne realimenta bateriile.

La intoarcere am urmat un alt traseu pentru a ne mari orizontul de cunoastere a peisajelor si a spatiilor ramnicene. Drumul de intoarcere a fost unul de rezistenta in care a trebuit sa colaboram pentru a nu lasa pe nimeni in urma, astfel cu totii am ajuns in acelasi timp, epuizati, dar multumiti de faptul ca am realizat o distanta asa de mare intr-un timp atat de scurt, creand de asemenea relatii de prietenie.

Acum asteptam cu nerabdare urmatorul traseu, in care speram sa ne distram la fel de bine si sa vedem locuri noi si impresionante.”

Fila 2: “Traseul 2 – Trage-i o pedala” (Plesesti) 😀

“Cel de-al doilea traseu al nostru a fost o surpriza mai ales pentru faptul ca ni s-au alaturat tot mai multi biciclisti ramniceni dornici de o expeditie cu un grup placut, gata de distractie. Intalnirea a avut de aceasta data loc dupa-amiaza cand soarele de vara tocmai isi arata fortele, dar acest lucru nu ne-a tinut in casa, ba chiar ne-a motivat pentru ca aveam sa mergem sa ne racorim prin padure, pe dealurile Plesestiului.

Dupa ce s-a facut adunarea si toti erau echipati si gata de distractie, coloana a luat-o din loc. De aceasta data am avut de urcat dealuri care ne-au pus la cale rezistenta si fiecare dupa puteri a mai abandonat si bicicleta incercand sa termine in cele din urma traseul. In cele din urma am ajuns in sat unde eu impreuna cu cei care am ajuns primii am mai intalnit un obstacol. Frica ne bazaia in urechi pentru ca dealurile Plesestiului erau pline de stupi iar dupa toata osteneala pe care o dobandisem pana atunci am continuat sa prindem viteza fiecare in limitele sperieturii sau a puterilor.

La intoarcere am coborat pana intr-un luminis unde am mancat si apoi am luat-o din nou la drum. De data aceasta drumul de intoarcere a fost nesimnificativ deoarece era o vale continua care ne-a tinut la limita mai mult franele decat picioarele”.

Fila 3: “Traseul 3 – Buda si zeul ploii” :X

“In ziua celui de-al treilea traseu m-am trezit si am vazut cum  norii acaparasera tot cerul, dar nu m-am descurajat si am zis ca am sa plec fie ce o fi. In momentul in care ne-am intalnit cu totii soarele ne-a suras si a inceput sa domine cerul. Asadar inceputul a fost frumos.

De aceasta data am avut escorta politiei care ne-a dus in siguranta pana la iesirea din oras, de acolo pe traseul Topliceni-Buda drumul a fost o provocare de rezistenta, dorinta si mentalitate pentru noi toti. Pantele foarte abrubte au facut din acest traseu unul foarte dificil, dar de asemenea unul foarte competitive, deoarece nimeni nu dorea sa abandoneze grupul. De asemenea caldura era un factor destul de stresant pana in momentul cand am intrat in padurea de la Roiu unde racoarea ne-a facut drumul si starea de spirit mult mai buna.

Dupa ce am ajuns in Buda, am facut picnicul pe terenul de fotbal la umbra unor copaci care ne-au facut siesta mult mai placuta. Intoarcerea a fost foarte aventuroasa, viteza de coborare era foarte mare si toti eram bucurosi ca nu mai trebuie sa pedalam. Totusi la un moment dat norul de ploaie ce s-a ascuns de dimineata si-a facut din nou aparitia si a dat drumul la tot ceea ce putea. Am luat un moment de rapaos cand ne-am adapostit, dar mai apoi am realizat ca este o ploaie calduroasa de vara si ca ar fi pacat sa nu experimentam aceasta senzatia, cu viteza pe care ne-o dadea panta de coborare. “

Fila 4: “Traseul 4 – Lanurile si mai mult” 🙂

“In acea zi caniculara de vara inainte de acest ultim traseu cu totii asteptam sa dureze cat mai mult pentru a ne distra cum se cuvine. In acea dimineata inainte de plecare am fost surprinsi de catre cei de la televiziunea locala care au dorit sa faca un articol despre activitatea noastra asa ca unii dintre noi au dat interviuri apoi am fost filmati pana la iesirea din oras.

Drumul fiind unul de campie nu a fost deloc greu, asa ca am defilat printre sate cu o mare usurinta. Totusi in momentul in care am ajuns la capatul traseului ne-am dat seama ca a fost o plimbare prea scurta asa ca trebuia sa o luam din loc sa cautam  alta ruta de intoarcere. Zis si facut, din satul Lanuri am ajuns in Balaceanu unde am gasit o ruta spre prima noastra destinatie din jurnal Ghergheasa, asa ca de dragul vreumurilor bune am hotarat sa luam acel drum. Legatura dintre cele doua sate era de 7 km, distanta pavata cu pamant, nisip si bolovani acest lucru nu ne-a facut sa ne intoarcem asa ca am continuat pe acea ruta anevoioasa.

Dupa aceea ne-am oprit in padurea de la Ghergheasa unde am mancat, am glumit, am facut poze, iar mai apoi ne-am intors spre casa multumiti de distanta pe care o parcursesem.”

Articol scris de: TATU Horatiu