ASOCIATIA DE TINERET ONIX

"Un tanar implicat este un tanar bogat"

ASOCIATIA DE TINERET ONIX - "Un tanar implicat este un tanar bogat"

Al 5-lea mușchetar pe bicicleta… mereu printre primii….STEFAN ENICA!

ENICA

AT ONIX: Sa ne apropiem pasii de … Stefan Enica, 17 ani, un tanar de clasa a XI-a ambitios, in prezent Presedinte al CSE „C.N. Al. Vlahuta” si CJE Buzau, cu rezultate deosebite la concursurile nationale de debate, Stefan fiind in fapt cel mai valoros promotor al debate-ului din Ramnicu Sarat, in prezent, din randul tinerilor.

Aflat la primul proiect „Youth in Action”, Stefan ne impartaseste memoriile sale in cadrul unor file de jurnal pline de bucurie si traire.

________________________________________________

Fila 1: “Primul traseu… asemeni unui impuls pozitiv!”

“De cateva zile asteptam cu interes primul traseu din proiectul cu bicicletele. Se anunta a fi plin de voie buna, oameni de treaba si multa miscare.

La 8 dimineata ne intalnim cu totii. Interesant, de mult timp nu am mai vazut atatia biciclisti la un loc. Multi dintre noi aveam nevoie doar de un mediu potrivit ca acesta pentru a scoate iarasi bicicletele din curte asa cum o faceam alta data.

Vremea este perfecta, ploaia din noaptea precedenta se oprise la timp si nici soarele nu se anunta a fi prea puternic. Pornim entuziasmati, iesim din oras si urmam drumul drept, din fericire si functional in mare parte spre Ghergheasa. 40 de kilometri nu suna atat de mult, atunci cand doar ii pronunti. Totusi, peisajele si aerul curat te fac mai ambitios ca de obicei. Ne amuza mult cand oameni de diferite varste se uitau la noi ca la extrateresti, 20 de nebuni cu tricouri asortate pedaland de mama focului intr-o dimineata de weekend… desprinse din alta lume imaginile astea.

Dupa repetate pauze de baut apa si tras sufletul ajungem la destinatie. Mandri de reusita noastra facem zambareti multe poze iar dupa inca doua sute de metri epuizanti luam pauza de masa si incercam sa ne reincarcam muschii atat cat sa putem pedala pana acasa.

O idee foarte buna a fost de a nu ne intoarce pe aceeasi ruta, fapt ce ne-a oferit un peisaj nou pe drumul de intoarcere. Drumul a fost drept de la inceput si pana la sfarsit cu foarte mici exceptii, ceea ce m-a ajutat tinand cont ca bicicleta mea parea ca vrea sa se razbune pe mine pentru niste pacate neaflate nici pana astazi, desi intuiesc ca era reversul medaliei ruginite. 😀

Dupa ultimele sute de metri pedelati din inertie, rosii la fata, insetati, obositi, mai in fata, mai in urma sirului, ne intoarcem in oras. Tot traseul a fost ca un impuls pozitiv.”

 

Fila 2: “Si-am incalecat pe-o sa… catre Plesesti!”

“Suntem pregatiti pentru cel de-al doilea traseu. Soarele este pe cer, apa este in portbagaj, asa ca pornim. Pornim bine, dar cum pauzele mici si dese sunt cheia marilor succese asa ca ne oprim de cateva ori pana sa ne intram in ritm.

Lumea e bine dispusa ceea ce face drumul sa fie mai frumos. Peisajele vazute pe drum sunt minunate si realizez ce pierdem la doar o aruncatura de pas de orasul nostru. Unii sunt trasi la propriu de masina, unii merg pe role, diversificand intr-un mod placut grupul nostru. Dupa ce ne chinuim sa urcam dealurile realizam ca se merita atunci cand zburam parca in vaile din spre Plesesti ce-ti ofera o priveliste fabuloasa. Nu trebuie sa pedalezi, ci doar sa te bucuri de frumusetea naturii.

Drumul de intoarcere a fost perfect, briza, verdeata, asfaltul, totul tinea cu noi, parca se aliniasera astrele. 😀

Cand am ajuns acasa, desi eram obosit eram plin de viata.

P.S. : Multumesc Andrei Matei pentru ca mi-ai imprumutat bicicleta ta. Mi-ai salvat fundul la propriu, seaua aia e geniala.”

 

Fila 3: “Pedalat Viteza… prin plaoie… catre Buda!” 😀

“Alta dimineata, alt traseu. Biciclistii din proiectul Youth Trotter sunt iarasi la datorie.

Un coleg imi imprumuta bicicleta lui, semi-cursiera, asa ca imi permit sa-mi fac de cap pe drumul spre Buda, profitand de rotile subtiri si servo directia de invidiat. Din nou peisajele vazute in departare ma incanta si imi dau voie buna.

Emi isi foloseste detenta ca sa ne dea niste pere coapte care isi fac efectul mai bine ca apa. Ne miscam destul de repede si ajungem la Buda intr-un timp bun iar acolo ne odihnim pe terenul de fotbal.

La intoarcere (ca si la drumul dus) ma las batut in fata unor pante care pur si simplu imi cereau prea mult, asa ca am luat bicicleta de sea si am mers pe langa ea uitandu-ma la unii colegi de grup care se ambitionau din toata fiinta sa urce pedaland. Oamenii continua sa se uite la noi cu uimire.

Dupa escaladarea pantelor incepe o ploaie de vara dar asta nu ne opreste ci din contra, ne ambitioneaza, pedalatul prin ploaie fiind chiar un sentiment eliberator si destul de motivant.”

Fila 4: “The last destination … Lanurile :D”

“Lanurile… este ultima destinatie din proiectul nostru. Ne intalnim de dimineata, isi fac aparitia televiziunea locala si politia. Prima ia interviuri, Maria, Cosmin si Florin explicand in ce a constat proiectul Youth Trotter in timp ce a doua ne conduce spre destinatie.

Ca la fiecare traseu, pe langa cei din grupul tinta al proiectului, mai multi biciclisti se alatura grupului, ceea ce a facut atmosfera mai frumoasa, lumea fiind bine dispusa.

Cateva lanturi cazute si o roata sparta nu aveau sa opreasca spiritul nostru de echipa. Timpul a zburat parca, nu stiu cand am ajuns la destinatie ca deja luam pauza de masa. Inca jumatate de traseu si completam lista.

Desi nu vroiam, ne-am intors, fiind constienti ca Youth Trotter se poate termina oficial, dar ramane un club de biciclisti prin care imediat cum in primavara rasare soarele, iesim din nou pe meleagurile buzoiene pentru peisaje, miscare si voie buna.”

Scris de: ENICA Stefan